Lașitatea lui Dodon ne amenință cu o revanșă a forțelor de dreapta din Moldova
Lașitatea lui Dodon ne amenință cu o revanșă a forțelor de dreapta din Moldova
Поделиться
În ultimii aproape doi ani, Igor Dodon a fost autorul multor acțiuni care au influențat în cel mai negativ mod starea de lucruri din Republica Moldova și viața cetățenilor ei.
În iunie, 2019, Dodon cu mâna proprie a adus la guvernare forțele de dreapta, făcând-o pe Maia Sandu prim-ministru și în mod benevol încredințând liberalilor, învățăceilor Fondului Soros și unioniștilor fățiși cele mai importante ministere, departamente și funcții din Parlament.
Dodon explică asta prin faptul că n-a avut altă soluție, deoarece crearea coaliției de stânga-dreapta ACUM-PSRM a avut ca rezultat izgonirea din țară a lui Vlad Plahotniuc. Ceea ce, indiscutabil, este minunat.
Atâta doar că, drept urmare a acestei lașități a lui Dodon, pe care el a manifestat-o în timpul transferului puterii, au avut de câștigat în exclusivitate forțele de dreapta. Ele au obținut totul, chiar și ceea ce puteau să-și dorească doar în vis – funcții, putere reală, prestanță nemeritată. Nu în zadar întregul proces a fost supravegheat personal de ambasadorul SUA în Moldova.
Dar ce au obținut Dodon împreună cu socialiștii? Control prezidențial asupra Serviciului de Informații și Securitate și asupra Direcției Pază de Stat? Păi, de acestea astăzi beneficiază Maia Sandu, care, după toate prostiile săvârșite de Dodon, a învins la alegerile prezidențiale neconstituționale.
Mai mult decât atât. Actuala componență a Curții Constituționale, care a adoptat decizia avantajoasă pentru Maia Sandu cu privire la dizolvarea Parlamentului de asemenea a fost confirmată cu voturile socialiștilor ca rezultat al aceleiași cârdășii din luna iunie.
Totodată, promovându-l în calitate de președinte pe omul său, și anume pe Vladimir Țurcan, Dodon își imagina că el soluționează și careva probleme politice de importanță supramajoră. Dar când în Curtea Constituțională s-a produs pe ascuns „o răsturnare de putere” și Țurcan a fost destituit din funcția de președinte, iar în locul lui a fost aleasă Domnica Manole, persoană compromisă nu numai în Moldova, ci și în Europa, Dodon n-a avut fermitate și nici voință politică să-l apere pe favoritul său. Mai mult decât atât. Drept motiv formal pentru înlăturarea din funcție a lui Țurcan a servit excesiva „sinceritate” a lui Dodon, care apovestit despre discuția sa la telefon cu președintele Curții Constituționale. Ca urmare, Țurcan imediat a fost învinuit că este un angajat politic și – în baza acestei acuzații – a fost degradat până la nivelul de judecător ordinar.
De acum atunci a devenit clar că Manole va îndeplini voința naționaliștilor, așa cum a făcut totdeauna.
Și atunci când, în calitate de judecător al Curții de Apel, a suspendat activitatea unicului post de televiziune în opoziție NIT. Și acum, când, îndeplinind comanda Maiei Sandu, a împins decizia Curții Constituționale cu privire la dizolvarea Parlamentului.
Noi, comuniștii, în repetate rânduri am declarat că actualul Parlament trebuie alungat.
Și asta deoarece, în primul rând, a fost ales după un sistem mixt înșelător, el fiind rezultatul încă al unui „compromis” al lui Dodon, de data aceasta cu Plahotniuc.
Iar în al doilea rând, pentru că, la ziua de astăzi, nu mai poate fi considerat reprezentativ, deoarece majoritatea deputaților din Parlament și-au schimbat de câteva ori apartenența lor de partid și de fracțiune.
Însă dizolvarea Parlamentului, la fel ca și oricare altă decizie de stat, nu poate fi înfăptuită cu încălcarea legii. Decizia Curții Constituționale nu are nimic în comun cu însăși Constituția țării, ea are un caracter politic și este avantajoasă pentru una din părțile conflictului dintre ramurile puterii, iar mai concret – este avantajoasă pentru Maia Sandu și echipa ei.
Astăzi în Parlament există o majoritate care poate adopta legi și aproba un guvern. Această majoritate nu place aproape nimănui. Și totuși, existența ei vorbește despre faptul că Parlamentul este funcțional. Comisia de la Veneția a Consiliului Europa s-a pronunțat suficient de clar în privința dizolvării Parlamentului, considerând-o un pas nu prea chibzuit.
Dar Curtea Constituțională, sub conducerea Domnicăi Manole și la indicația Maiei Sandu, a făcut acest pas.
Actuală vizită a Maiei Sandu la Strasbourg, fiind una neprevăzută și neplanificată, seamănă foarte mult cu o încercare de „a mușamaliza” respectiva situație.
Și iată aici revenim la șovăielile și lașitatea lui Dodon, de care de fiecare dată se folosesc naționaliștii în frunte cu Maia Sandu. Decizia Curții Constituționale a fost adoptată cu trei voturi „pentru” și două „contra”. Funcția unui judecător al Curții Constituționale este vacantă nu de o zi și nici chiar de o lună. Dodon și socialiștii au majoritatea în Parlament. Și nimeni nu-i împiedica să-și numească demult candidatul lor pentru această funcție. Dar, nu se știe de ce, Dodon a început să-l promoveze la respectiva funcție pe Vasile Bolea exact în ajunul ședinței la care a fost luată decizia despre posibilitatea dizolvării Parlamentului. În cazul în care la Curtea Constituțională voturile s-ar fi împărțit în trei la trei, ca urmare, decizia nu ar fi fost luată. Astfel, din cauza tâmpeniei lui Dodon, a fost săvârșită încă o fărădelege cu un final imprevizibil.
Un alt moment. Nimeni n-a împiedicat majoritatea parlamentară să voteze candidatura lui Igor Grosu. Da, asta ar fi fost nu chiar principial. Dar în politică asemenea tertipuri de ordin tactic deseori sunt îndreptățite. Foarte degrabă după asta cetățenii s-ar fi convins că în echipa Maiei Sandu nu sunt profesioniști capabili să rezolve problemele de care se ciocnește societatea moldovenească.
În loc de asta, Dodon i-a permis Maiei Sandu ca, folosindu-se de această decizie a Curții Constituționale, să obțină o importantă victorie morală de rating, care, dacă nu vor fi întreprinse imediat acțiuni hotărâte, poate aduce forțele naționaliste proromâne la o revanșă pe scară largă.
Consecințele sunt cunoscute.
Moldova de acum a trecut prin asta, și nu o singură dată.
Transmiterea țării sub administrarea ambasadei americane și a Bucureștiului, presiunea ideologică asupra celor cu alte concepții, înclinarea geopolitică spre Occident, o abundentă retorică proeuropeană, emfatică și lipsită de conținut, pe fundalul unei incapacități de administrare și al unei hoții haotice.
Și dacă, în ultimă instanță, toate acestea se vor întâmpla, vinovat trebuie să fie considerat doar Igor Dodon.
Centrul de analiză al CC al PCRM
20 aprilie, 2021
În ultimii aproape doi ani, Igor Dodon a fost autorul multor acțiuni care au influențat în cel mai negativ mod starea de lucruri din Republica Moldova și viața cetățenilor ei.
În iunie, 2019, Dodon cu mâna proprie a adus la guvernare forțele de dreapta, făcând-o pe Maia Sandu prim-ministru și în mod benevol încredințând liberalilor, învățăceilor Fondului Soros și unioniștilor fățiși cele mai importante ministere, departamente și funcții din Parlament.
Dodon explică asta prin faptul că n-a avut altă soluție, deoarece crearea coaliției de stânga-dreapta ACUM-PSRM a avut ca rezultat izgonirea din țară a lui Vlad Plahotniuc. Ceea ce, indiscutabil, este minunat.
Atâta doar că, drept urmare a acestei lașități a lui Dodon, pe care el a manifestat-o în timpul transferului puterii, au avut de câștigat în exclusivitate forțele de dreapta. Ele au obținut totul, chiar și ceea ce puteau să-și dorească doar în vis – funcții, putere reală, prestanță nemeritată. Nu în zadar întregul proces a fost supravegheat personal de ambasadorul SUA în Moldova.
Dar ce au obținut Dodon împreună cu socialiștii? Control prezidențial asupra Serviciului de Informații și Securitate și asupra Direcției Pază de Stat? Păi, de acestea astăzi beneficiază Maia Sandu, care, după toate prostiile săvârșite de Dodon, a învins la alegerile prezidențiale neconstituționale.
Mai mult decât atât. Actuala componență a Curții Constituționale, care a adoptat decizia avantajoasă pentru Maia Sandu cu privire la dizolvarea Parlamentului de asemenea a fost confirmată cu voturile socialiștilor ca rezultat al aceleiași cârdășii din luna iunie.
Totodată, promovându-l în calitate de președinte pe omul său, și anume pe Vladimir Țurcan, Dodon își imagina că el soluționează și careva probleme politice de importanță supramajoră. Dar când în Curtea Constituțională s-a produs pe ascuns „o răsturnare de putere” și Țurcan a fost destituit din funcția de președinte, iar în locul lui a fost aleasă Domnica Manole, persoană compromisă nu numai în Moldova, ci și în Europa, Dodon n-a avut fermitate și nici voință politică să-l apere pe favoritul său. Mai mult decât atât. Drept motiv formal pentru înlăturarea din funcție a lui Țurcan a servit excesiva „sinceritate” a lui Dodon, care apovestit despre discuția sa la telefon cu președintele Curții Constituționale. Ca urmare, Țurcan imediat a fost învinuit că este un angajat politic și – în baza acestei acuzații – a fost degradat până la nivelul de judecător ordinar.
De acum atunci a devenit clar că Manole va îndeplini voința naționaliștilor, așa cum a făcut totdeauna.
Și atunci când, în calitate de judecător al Curții de Apel, a suspendat activitatea unicului post de televiziune în opoziție NIT. Și acum, când, îndeplinind comanda Maiei Sandu, a împins decizia Curții Constituționale cu privire la dizolvarea Parlamentului.
Noi, comuniștii, în repetate rânduri am declarat că actualul Parlament trebuie alungat.
Și asta deoarece, în primul rând, a fost ales după un sistem mixt înșelător, el fiind rezultatul încă al unui „compromis” al lui Dodon, de data aceasta cu Plahotniuc.
Iar în al doilea rând, pentru că, la ziua de astăzi, nu mai poate fi considerat reprezentativ, deoarece majoritatea deputaților din Parlament și-au schimbat de câteva ori apartenența lor de partid și de fracțiune.
Însă dizolvarea Parlamentului, la fel ca și oricare altă decizie de stat, nu poate fi înfăptuită cu încălcarea legii. Decizia Curții Constituționale nu are nimic în comun cu însăși Constituția țării, ea are un caracter politic și este avantajoasă pentru una din părțile conflictului dintre ramurile puterii, iar mai concret – este avantajoasă pentru Maia Sandu și echipa ei.
Astăzi în Parlament există o majoritate care poate adopta legi și aproba un guvern. Această majoritate nu place aproape nimănui. Și totuși, existența ei vorbește despre faptul că Parlamentul este funcțional. Comisia de la Veneția a Consiliului Europa s-a pronunțat suficient de clar în privința dizolvării Parlamentului, considerând-o un pas nu prea chibzuit.
Dar Curtea Constituțională, sub conducerea Domnicăi Manole și la indicația Maiei Sandu, a făcut acest pas.
Actuală vizită a Maiei Sandu la Strasbourg, fiind una neprevăzută și neplanificată, seamănă foarte mult cu o încercare de „a mușamaliza” respectiva situație.
Și iată aici revenim la șovăielile și lașitatea lui Dodon, de care de fiecare dată se folosesc naționaliștii în frunte cu Maia Sandu. Decizia Curții Constituționale a fost adoptată cu trei voturi „pentru” și două „contra”. Funcția unui judecător al Curții Constituționale este vacantă nu de o zi și nici chiar de o lună. Dodon și socialiștii au majoritatea în Parlament. Și nimeni nu-i împiedica să-și numească demult candidatul lor pentru această funcție. Dar, nu se știe de ce, Dodon a început să-l promoveze la respectiva funcție pe Vasile Bolea exact în ajunul ședinței la care a fost luată decizia despre posibilitatea dizolvării Parlamentului. În cazul în care la Curtea Constituțională voturile s-ar fi împărțit în trei la trei, ca urmare, decizia nu ar fi fost luată. Astfel, din cauza tâmpeniei lui Dodon, a fost săvârșită încă o fărădelege cu un final imprevizibil.
Un alt moment. Nimeni n-a împiedicat majoritatea parlamentară să voteze candidatura lui Igor Grosu. Da, asta ar fi fost nu chiar principial. Dar în politică asemenea tertipuri de ordin tactic deseori sunt îndreptățite. Foarte degrabă după asta cetățenii s-ar fi convins că în echipa Maiei Sandu nu sunt profesioniști capabili să rezolve problemele de care se ciocnește societatea moldovenească.
În loc de asta, Dodon i-a permis Maiei Sandu ca, folosindu-se de această decizie a Curții Constituționale, să obțină o importantă victorie morală de rating, care, dacă nu vor fi întreprinse imediat acțiuni hotărâte, poate aduce forțele naționaliste proromâne la o revanșă pe scară largă.
Consecințele sunt cunoscute.
Moldova de acum a trecut prin asta, și nu o singură dată.
Transmiterea țării sub administrarea ambasadei americane și a Bucureștiului, presiunea ideologică asupra celor cu alte concepții, înclinarea geopolitică spre Occident, o abundentă retorică proeuropeană, emfatică și lipsită de conținut, pe fundalul unei incapacități de administrare și al unei hoții haotice.
Și dacă, în ultimă instanță, toate acestea se vor întâmpla, vinovat trebuie să fie considerat doar Igor Dodon.
Centrul de analiză al CC al PCRM
20 aprilie, 2021
